Poate ca ce cred azi imi vei contrazice maine si ce-ti permit voi regreta tot maine. Cunosc noroiul si-i simt mirosul in preajma dar nu-mi dau seama daca vantul il misca si-ncolo, si-ncoace. Nici nu-ntelegi unde-i acolo, nici nu-ntelegi ce-nseamna aici. Cat te mai pierzi prin vorbe, prin priviri, prin zambete. Eu cum sa te tin? Si mai ales, cum sa te las?
3 comentarii:
nu cred ca pot gasi un cuvint pentru senzatia de-acum...sa-i zicem "nesperatauluialaapreciativa"
frec de citeva zile un vers subtil de frumos romanesc - "in strachina nating, mi-am infipt piciorul sting" - ia-o ca o dedicatie.
mi-am permis sa folosesc o afirmatie de-a ta (luciditatea e o pacoste dar speranta ucide) in una din putinele mele coversatii.
s-a facut liniste si mi s-a cerut timp de analiza (au trecut 2 zile -nimic - o fi grav?)
revin la holy smoke - un film la care am dat mereu replici inaintea personajelor (se cheama ca l-am trait ?)
pe scurt, un specialist trebuie sa scoata o tipa din criza de misticism "hindu" - dialoguri/filozofie/religie/sex/180 de grade (de si cu bun gust)
fata (preluind puterea) intreaba:
"ei ce-ti place acum : personalitatea sau sanii mei?"
eu (rasat) - "potentialul"
el (obnubilat...si dupa 5 secunde)- "pentru moment sanii"
@speranta ucide : unii, in speta Paler, stiu sa spuna si altfel, frumos.
"Si poate ca e o lege a compensatiilor in toate. Cei care spera sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranta. La ce e buna speranta pentru cel care are totul? In schimb, unul ca mine trebuie sa creada ca orice rau are o limita. Inclusiv pustiul... Uneori e drept, omul oboseste asteptand. Si n-ati auzit,oare, de situatii in care, cand soseste in sfarsit ceea ce el a asteptat, soseste prea tarziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obtinand-o prea tarziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuseste doar sa-l oboseasca si mai mult. Si renunta la ea cu o ultima mare tristete deoarece nu e simplu sa porti o batalie si, ajuns la capat, sa-ti dai seama ca asta a fost totul. Batalia. A existat candva un scop, dar de atata asteptare scopul a murit..."
crede...
Trimiteți un comentariu