Rascruce de ganduri, inceputuri de zile

Pentru ca astazi as vrea un camp cu flori si 17 ani in minus, pentru ca astazi mi-e dor de parfumuri si glume, de mondenitatile blondei, de tine cu mine, de ziua de maine, de mama si placinta lu' Maie, pentru ca mai am 10 minute sa-mi treaca durerea si pentru ca ziua de azi a fost proasta dar eu o mai incep o data, ca as vrea sa fie buna. Si poate ca doar durerea asta, daca n-o omor cu pastile, o sa-mi mai aduca aminte de prima zi de azi...

Teveu

Voi va uitati la televizor? Eu n-am facut-o cativa ani buni si acum incerc sa ma reobisnuiesc...e ca si cum ai fi devenit cartita, ai instincte pe intuneric si te incurca teribil lumina. Sau ca un fel de liliac, fluture de noapte...si-as mai zice niste lighioane dar nu ca sa va invat biologie sunt eu aici.

De campanii vroiam sa va zic...cine nu se distreaza cu cei de la Acasa, care duc maxima campanie contra pitzipoancelor vedete? Ma uit de ceva zile la Cabral si-l vad, pe principiul eu te-am facut, eu te omor, cu toata suflarea de la Acasa, cum livreaza direct in figura unor domnisoare amatoare de pagini 5, Playpoy, fotbalisti, ziaristi si ......ideea e sa retineti ca ele sunt oricum amatoare. Hehehe....Preferata lor, Andreea Tonciu, negresit in fiecare seara...daca nu stiti cine e, pacat, nici eu:) Ce face domnisoara - diferente. Fotbalistii sunt niste domni care alearga dupa minge. Intocmai ca si cainele meu. Diferenta...o face Tonciu. De ce trebuie sa stim noi asta?

Nu trebuie, dar daca tot ne uitam...

Alt post, alta campanie. De data asta, Realitatea. Spun cu mana pe inima ca nu e post de stiri, e post de petitii. Voi ati vazut cateee petitii online au astia la activ?

Inchid tv-ul ca mi-ajunge si Antena cu campania lui Geoana si B1 cu Basescu si ma mut pe net.

:/dap, campaniee, inchid linkul, campanie, mai inchid unul si dau de campanie.

Plec sa ma plimb deci, ca tot imi place mie afara. Pe banca...gasesc o carte. Cam-pa-ni-e.

Deci pentru iesirea din criza, propun domnilor,CAMPANIE.

Momentul lui Nu mai conteaza

Imi vine cateodata sa nu mai zic pur si simplu nimic, sa tac pentru totdeauna si sa las numai o voce sa se auda ea singura, nesatula, sa las asa inutil sa cunoasca pamantul.

Imi vine sa zic un milion de lucruri si toate odata, de parca nascute au asteptat cuminti potopul dar imediat apoi imi vine sa tac. Caci cuvintele nascute nu-si mai au rostul si gandurile spuse deja s-au trecut iar lucrurile bune...probabil c-au fost. La ce bun sa mai zic daca mie imi vine sa tac?

Medalii si reversuri

Un prieten mi-a spus de curand ca citind blogul, a simtit un parfum fin de misandrie.

Si simte nevoia sa intervina, facand lucruri care-mi plac mie si nu lui, doar doar oi intelege

cum sta treaba cu barbatii.

Nu stiu decat ca cele mai multe zile triste din viata unei femei le-au facut cadou barbatii, ca numai la ei se repara totul cu bere si-o alta in pat, ca doar ei pun punctul la sfarsitul discutiei, ca doar ei au incheiat contract in prima zi cu amnezia. Si-atunci mi-e ciuda ca noi ne-alegem cu gandul, cu si daca, cu doare dar o sa treaca. Ca altul nu sterge trecutul, ca prezentul iti rade nesimtit in fata, ca amintirile ne presteaza nelimitat si scump servicii.

Mi-e ciuda ca femeile plang si barbatii nu, ca ele nu uita si ei da, ca la ele nici unul nu seamna cu altul iar la ei doar numele nu seamana, ca noi dam mult si nu luam inapoi iar ei dau putin si imprumut, ca ei pleaca cu tot si uita sa se-ntoarca iar noi ramanem pe loc si gasim prea greu drumul.

Mi-e ciuda ca suntem pe-aceeasi moneda dar fiecare pe celalta fata si din cand in cand, as vrea sa fim cu totii pe-aceeasi.