Scoala de azi, Romania de maine

Despre problemele din invatamantul romanesc se discuta des si se gasesc solutii putine. Cert este ca aceste imense carente au inceput sa ne sufoce pe strada si ne-am trezit invadati de specii de cocalari, pitzipoance, doamne semintarese si pusti dezaxati.
Introducem clasa 0( ce nume predestinat!) pentru ca nu avem parinti responsabili si am trimis copiii la scoli sa invete despre cum sa-ti injuri profesorul, sa incalci regulile, sa sfidezi directorul, sa alergi femeia de serviciu. Asta se face acum in scoli si proiectez ingrozita viitorul cand ma uit la filmulete puse cu mandrie pe Youtube.
In licee, treaba deja devine groasa si nu are rost sa te mai intrebi cum or fi aparut cocalarii si femelele lor. Sunt produsul balbaielilor din ministere si profesorilor prost orientati. Sunt putini care scapa de aceasta involutie impusa de invatamant iar putinele exceptii din facultati ajung sa se lupte cu alte capete patrate, comunisti neadaptati, care se cred dictatori in spatele catedrei, oricate exclamatii de "Doamne sa n-ajung asa!" ar provoca.
Nu invatam sa cream valoare, sa exploatam principii, sa dezvoltam potential, sa construim civilizatii ori sa ramanem Homo Sapiens.
Capul de peste imputit a invadat intreaga retea de sisteme si creaza sustinut o Romanie sinistra.
Coboram cu viteza pe scara evolutiei iar asta invatam in scoala.

Cool Above the City

Aproape adormita in coloana din Baneasa, intr-o recenta dimineata m-am enervat cumplit vazand cum imi trece somnul pe semaforul rosu din fata, la zgomotul unei masini tunate. Si nu doar ca ma enervam prevazand ce va urma, dar incepusem sa si simt caii furiosi apropiindu-se din ce in ce mai zgomotos pe dreapta, astfel ca incercam din rasputeri sa-mi mut privirea dupa avioane. Cat as fi dat in clipa aia sa se faca verde...dar nu. Surprinzator...in dreapta era liniste. Am tras repede cu ochiul la minune si da....in decapotabila tunata nu auzeam nici Minodora la maxim, nici Tokio la minim, nici nu vedeam vreun biped scurgandu-se peste portiera. Era doar o masina, cu un tip normal, care tragea linistit din tigara privind inainte. Mi se derulau in minte imagini din pelicule hollywoodiene si poate ca m-as fi ciupit daca nu m-ar fi ancorat in realitate claxoanele. Da, era un tip dragut, cu o masina tare, caruia cravata ii statea bine, ochelarii ii veneau perfect, gesturile emanau stil iar atitudinea eleganta. Costumul de pilot completa imaginea cu simboluri arhetipale si tot ce am putut spune cand mi-am adus aminte sa respir a fost ...uau!

Contratimp

Cristi: in sfarsit !!!!!!!!!

Cristi: in anul 1 ai fi bifat a

Cristi: si te-ai fi certat cu profa

Cristi: dar acum nu mai ai timp

Cristi: te-a invins sistemul

Asta mi-a spus un coleg azi. E un ecou deplorabil pe care nimeni nu vrea sa il auda. Insa trebuie sa recunosc, are dreptate. Inainte m-as fi aruncat in lupta cu capul inainte, fara sa-mi pese ce risc atata timp cat faceam dreptate. Nu tineam la ideile mele, tineam la principiu - dreptate, corectitutine si luptam pe viata si pe moarte cu orice abatere. Am castigat mereu, chiar daca o fost o simpla satisfactie. Supravietuia principiul. Ma gandeam, in inocenta mea, ca orice pas mic conteaza si ca daca vor face si altii ca mine, o sa constituim usor o majoritate. Si nu stiu ce s-a intamplat, cum am obosit, dar am ajuns conformista. Astazi a cantat de 3 ori cocosul... am renuntat la lupta si am ales confortul desi as fi putut lupta pentru un comportament corect si profesional. Si am facut-o din lipsa de timp... Tot din lipsa de timp am renuntat la abandonarea in cartile preferate, la pasiunile mici, la ceaiurile cu vorbe...si-abia le mai zaresc seara printre gene.

Iar in putinul timp care mi-a mai ramas, doar mai visez sa schimb sisteme!