Top 10 nesimtiti

Mi-a spus cineva de curand o poveste pe cat de incredibila, pe atat de adevarata: aflat in trafic, un cetatean prezumat a fi in deplinatatea facultatilor mintale si fara a fi consumat bautauri alcoolice, cu singuranta doar multe alte lichide, opreste fara motiv autoturismul in mijlocul unei intersectii. In dreapta se afla o scoala generala, in stanga un liceu, in spate o strada cu sens unic. Evident stanjenit de masina oprita fix in mijloc, un alt conducator se apropie speriat de intersectia cu pricina, incet, incet...i se dilata pupilele, intoarce capul si balbaie indignat:
-Ce faci domne' aici, esti nebun?
-N-am gasit o toaleta si nu mai puteam!
Nesimtitul asta mictiona linistit in mijlocul unei intersectii pentru ca n-a gasit o toaleta sau 100 de pumni din partea cuiva.
Obiceiul romanilor de a fi nesimtiti, cel putin pentru mine, e un subiect inepuizabil. Lucrul cel mai grav e ca sunt gesturi cotidiene, care definesc un comportament mult prea general.
Iata si un top 10. Atentie, se refera strict la romanii obisnuiti, care nu apar pe sticla.

Top 10 nesimtiti:

1. Tipii care fac l**a pe strada.
2. Tipii care urineaza pe strada.
3. Persoanele care scuipa in lift, pe strada, in supermarket etc. La ele in casa probabil inoata.
4. Persoanele care deseneaza anumite organe pe orice suport material din spatiul comunitar, adaugand texte explicite.
5. Babele care se-mping, tipa si se dau bolnave, toate in acelasi timp. Intotdeauna stau jos pana la prima.
6. Soferii care parcheaza pe 3 locuri sau blocheaza alte masini.
8. Pietonii care trec pe rosu si comenteaza ca ii claxonezi. Probabil prefera sa-i calci.
9. Cocalarii si pitzipoancele care povestesc de haine si lucruri pe care nu si le pot permite. Nici banca nu le acorda credit, de ce cred ca o facem noi?
10. Persoanele care critica gesturile altor persoane desi le lipseste cu desavarsire calitatea morala de a o face.

..si bonus. Taranii care iti cer sa te muti la alta masa din restaurant, dupa ce ai comandat, pe motiv ca ei sunt in superiorititate numerica. Pentru voi au pus boschetii afara, dragilor!

Brand-ing in situatie de criza

Cu siguranta va asteptati la vreun post indescifrabil insa ma grabesc sa citesc ceva ...am primit azi mailul-ul asta si mi s-a parut foarte tare. Autorul nu-l cunosc, il invit sa-si revendice drepturile.

Dupa ce va amuzati, va recomand si articolul de aici http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/829024/Cat-de-nesimtiti-sunt-romanii/. In general pe mine explicatiile ma linistesc, asa ca acum ma simt un pic mai impasibila:)

Adica cum??

Am avut de curand 2 ore obilgatorii de grava plictiseala, moment oportun pentru mine sa fac orice numai sa treaca timpul - m-am asezat asadar in fata unei reviste pentru tinere si am rasfoit-o de vrei 3 ori cap-coada, pana i-am invatat pozele pe de rost. Apoi am inceput sa citesc articolasele mari cat o strofa. Si acum fiti atenti....

In prima sectiune din revista pepusele trimit poze cu iubitii lor si le fac o mica descriere...despre ce-au putut sa scrie fatucile alea nu va povestesc! Penibil. Daaar ne imparatsea acolo o papusa faptul ca ei vor fi impreuna forever, fiindca sunt pre-logoditi. E, asta eu n-am inteles-o. Adica cum??Pre-logoditi. In zilele noastre unii mai cred in casatorie. Asta pot sa inteleg. Unii mai cred si-n logodna. Asta pot sa accept. Dar pre-logodna? Pana aici nu rezist sa gandesc.

Daca logodna precede casatoria, atunci banuiesc dupa prefix ca inventia asta precede logodna. Dar in ce scop? Mai fata, eu cred ca te-a fraierit ala, aia in staniol nu era ciocolata!

P.S. Mina, despre politica alta data!:)

taxe si impozite

Suntem tara cu cele mai multe taxe stupide, acceptam sa le platim ca boii si comentam degeaba ca ne ia Udrea banii pe parcare...pai daca suntem prosti!
Am primit azi prin posta cea mai nerusinata depesa...data fiind utilizarea i-podu-ului, masinii personale, televiziunii prin cablu si alte baliverne, de la 1 nov se percepe automat taxa radio. Hai nu zau! Avem parlamentari muritori de foame sau ce...
Il votez pe primul candidat care desfiinteaza mizeria asta. Sau pe primul care imi explica de ce o platesc.
Scria acolo ca daca avem reclamatii sa la trimitem in scris in nu stiu ce strada...de parca mai foloseste cineva Posta Romana, alta mizerie de serviciu.
O sa scriu pe unde pot, ca sigur mai sunt si altii ca mine....nu doresc sa beneficiez de serviciile televiziunii romane si nici de ale radioului. Nu ma mai poluati cu ele!
Pai pa ce sa va platesc?
Mai bine va desfiintam si relocam bugetul....salvam economia si VW lu' Base, ca merge saracu' cu Loganul.

Adevar sau provocare

Daca credeati vreodata ca un las arata altfel decat un om normal...ganditi altfel decat mine:). Poate ca lasii zambesc mai mult decat altii, sunt grijulii si sociabili.Te tin aproape, clar, dar nu ai cum sa ii deosebesti din prima. E nevoie sa-i provoci. Si cand ai facut-o, iti vor demonstra cu tot egoismul lor, in cel mai previzibil mod, ca nu exista steaguri albe.

Ei duc mereu un razboi rece - poate pentru ca le e frica de confruntari, nu au ce adevaruri sa-ti strige. Sunt doar masti, relatii fictive, oameni inchipuiti si interese strict personale.

Cu disimulatul asta meschin probabil ca te nasti... dar nu poti ascunde persoana cand egoul striga ranit.

A fost si nu mai e

Nu e un secret pentru nimeni ca sunt destul de radicala...ma intereseaza ceva pana la capat sau deloc. Imi esti simpatic sau indiferent. Imi cumpar haine alb sau negru, imi place sau nu-mi place, faci bine sau gresesti. De putine ori ai cale de mijloc cu mine. Pot sa nu te mai suport o viata pentru ceva ce pare o prostie pentru altii si nu uit nimic, niciodata.

Pentru cine crede-n zodiac, sunt o mica maniaca. Te aleg dupa criterii, te pun in categorii, te disec in subcategorii si te scot de la sertar cand am eu chef. Recunosc cand ai dreptate dar Doamne Fereste sa am eu! Uneori sunt nesimtit de sincera, ma enerveaza teribil sentimentalismele si oamenii care n-au tupeu sa recunoasca.

Nu e un model de viata dar ,oricat de mult as refuza, uneori trebuie sa mai si tac. Nu cred ca nu-mi exprim dezaprobarea altfel, n-am ajuns la nivelul mastilor, dar mi-am propus sa observ daca nesimtirea se sinucide...renunt de azi la nevinovatia altora.

Se poarta eco

E ca in moda chestia cu eco... daca scriu 3 verze in niste reviste tampite ca se poarta ceva si asa trebuie sa te imbraci ca sa ai succes la cocalari, a doua zi te intoxici pe strada de la atata trend.

De ceva timp incoace mi se face greata ...totul e eco: pungile, mancarea, caietele.

Mai nou, toate trentele si toti gumarii sunt din piele ecologica...cand eram eu mica stiam ca-s imitatii si se rup repede. Pitipoancele isi pun sorturi verzi si se fotografiaza in timp ce aduna gunoaie ca sa fie miss ...world peace e exiprat, dragilor!

Vecina mea vedeta mai are sa fie eco si n-as mai vrea de la pestisorul de aur decat o cola light!

Despre mituri si realitati

Am auzit de multe ori despre oameni care au reusit prin meditatie, vointa, exercitiu sau ceva ce tine de psihic, sa impinga dincolo de normalitate anumite senzatii insuportabile pentru altii... sa calci pe cuie, pe jar, sa tragi un tir, sa te ridici deasupra pamantului ....chiar si cersetorii din intersectie, care stau goi la -10 grade, au ceva dincolo de limite cand ii intalnesti a doua zi, in acelasi loc, perfect sanatosi. E o performanta! Si ca asta sunt multe altele. Sigur va mai vin in minte alte cateva exemple in timp ce le cititi pe ale mele.

.............................................................................................................................................

Despre cate nevoi are sufletul nostru e inutil sa povestesc, nu mi-ar ajunge spatiul. Despre cate nevoi genereaza creierul nostru nu vreau sa vorbesc. Iar la cate nevoi ne sunt impuse spre manipulare - mi-e groaza sa ma gandesc.

Una singura e tema omniprezenta, e cea mai puternica...dragostea. Si pentru ca pare atat de importanta, nu pot sa nu ma intreb....nu e o inventie?

Ce-mi place cand am dreptate!

:D si ce? ii place oricui. Gandeam eu mai demult niste lucruri putin dragute depre politicienii nostri aflati in campanie...tineri dar tot demagogi:) Ca sa nu aberez, iata si de ce Acta est fabula!

L .M: am o curiozitate...cati politicieni din cei "declarati" bloggeri in campania anterioara mai fac ceva in sensul asta?
L.M.: sau ma rog, din cei care au tinut atunci legatura cu blogosfera
Vlad Bogos : pai e o intrebare foarte buna
Vlad Bogos : din ce stiu eu, Gusa nu mai face
Vlad Bogos: Bodu inca se misca dar e stangaci
Vlad Bogos : Dan Dumitrescu scrie zilnic si e bunisor pentru cauza lui
Vlad Bogos : iar ala de la pnl...parca inca mai scria uneori

:)asa ne gandeam si noi.

Dincolo era mai ieftin!

Cine facea cosmetizatele afirmatii din cartile de economie despre impactul pozitiv al pluralitatii de optiuni in raportul cerere-oferta vorbea prostii. Si povestea cu efectele benefice ale multitudinii de informatii e tot abureala.

Daca ma apuc sa caut pe net ceva, gasesc atat de multe linkuri pt un singur lucru amarat incat incep sa ma stresez -care e cea mai buna oferta, cel mai mic pret, cea mai apropiata locatie....sunt prea multe optiuni, care ne complica inutil viata.

Si sincer:)) ma vad ca nenea cu halatul! De exemplu....stiati cate tipuri de spalatorii auto exista? Dar stiati cate pachete de servicii exista la fiecare din ele? Si stiti cum sa masurati corect in cm suprafata de polishat a masinii voastre? eu asta nu stiu dar pun pariu ca nici ei.

Nu am rabdare sa caut, nu ma rabdare sa astept ore in sir la coada sau sa ma uit cum creste iarba. Si ca sa scap de optiunile astea infinite, le ignor. Uite d-asta cumpar mereu aceeasi pasta de dinti, merge altcineva sa-mi spele masina si-mi rog prietenii sa-mi caute si mie cate ceva pe net.

Reusesc sa ma bucur de ceea ce am pentru ca nu ma uit la milioanele de alte lucruri care le seamana, pt ca in final sa nu-mi mai placa nici noul, nici vechiul.

Vecina mea e vedeta

Nu inca dar m-am gandit sa o fac eu. Pentru ca mi-e draga tare.

Cum naiba m-aude vecina insuportabil de tare cand merg prin casa, cand trag apa la baie si cand fac dus? Cum naiba are suficient timp dimineata la 8 sa iasa din casa sa-mi spuna sa nu mai chem amble lifturi? Cum de nu face spume cand inspira si expira febril aer rece? Si cum naiba a invatat fi'su sa scuipe pe geam cand asculta manele?

Aceste lucruri nemaintalnite nu le pun decat pe seama talentelor ei deosebite. Sunt convinsa ca viata la bloc ii duneaza...as fi trimis-o in padure, sa stea in copac dar cine sa-i mai auda in noapte vocea anti-termopan? Sarmana merita sa fie diva si stie asta.Daca-i inchizi usa, are balcon. E o vedeta completa, dar cu promovare doar la scara mica...a mea.

Asa ca daca aveti idei prin care sa-i alin agonia, va rog...

...sau macar spuneti-mi de altii mai buni:)

That light September...

Nu e cazul sa trag linie si sa fac suma ca sa spun ca sunt fericita...am multe planuri pentru viitor, care tin exclusiv de mine, asa ca se vor implini:)

Am niste prieteni grozavi si o multime de amintiri placute.

Spun cu ironie ca e ziua mea, ma ingrozesc cremele pe care va trebui sa le cumpar peste putini ani si amicii insurati. Am oroare de licenta, de faptul ca au aparut persoane mai mici decat mine in anturaj, de intrebarile despre iubit.

Sunt o gramada de lucruri definitive sau definitorii la care refuz sa ma gandesc pentru simplu fapt ca... anul asta nu am chef.

Pana la anul insa voi sti mai mult Drept, putina administrarea afacerilor si probabil ma voi plictisi de negocieri. Imi schimb garderoba de 4 ori, imi pun un dulap mare de pantofi la mama si inca ceva ce nu va spun:).

Iar de ziua mea...zambesc! Zambesc in dimineata de 18 septembrie ....si in fiecare zi dupa.

Pregatiti arm'!

Intotdeauna ma enervez mai mult decat este elegant cand dau peste lucruri si gesturi incorecte. Ma scot din minti oamenii nepasatori dar si mai mult ma enerveaza oamenii care profita.

Cu riscul de a ma repeta, tin la fairplay, la respect si la corectitudine. Asadar, nu voi accepta niciodata in jurul meu anumite comportamente fara sa simt ca am facut tot, si mai mult decat puteam face, pentru a schimba asta.

Un adevar dureros e intotdeauna mai bun decat o masca a unui actor prost!

Fara numitor comun

Citeam zilele astea un articol al Aurorei Liiceanu in care ne cam trimitea la cratita, pe noi femeile, argumentand ca inca din momentul existentei intrauterine ne manifestam diferit fata de barbati.

Ce-i drept, asemanarea dintre el si ea e data de o singura vocala, in rest suntem pe cont propriu.

E adevarat ca ne consideram egale, uneori superioare:), insa prin esenta noastra suntem diferite. Mereu vom iubi in numar mai mare bijuteriile, vom vedea altfel un apus de soare, vom crede in semne si intuitii, vom privi altfel un copil. Altfel observam un fluture, o floare, un zambet.

Suntem orientate spre detalii si gasim instinctual acul in carul cu fan. Oricat de puternice am vrea sa fim, mereu asteptam o aducere-aminte.

Suntem pline de contradictii si ne pierdem de cele mai multe ori in "si daca?", amestecand logica cu sentimente.

Tocmai de-asta, cand vei crede ca ai inteles o femeie, vei descoperi ca nu stii nimic si o vei lua de la capat.

Din lungul sir "de ce?"

Credeam despre mine ca sunt o persoana constanta, in tot ceea ce fac. Am descoperit insa ca uneori, desi venim dupa dorinte/idealuri/fixatii de-o viata, e de ajuns o secunda sa renuntam la ele. Si nu inteleg cum 18 ani de automotivatie, de planning, si calcule sunt gone in 60 seconds. Fara previziuni, analize, strategii. E un moment in viata (si sper ca e doar unul) cand brusc renunti la tine si la visuri. Si o faci cu mare bucurie, de parca esti tampit. Pentru moment mi-am revenit, dar nu-nteleg ceva...de ce se schimba oamenii?

Trei, Doamne, si toti trei...

Si blogurile intra in vacanta, in cazul in care se intreba cineva de ce nu mai scriu. Plus ca pagina asta e un update pt prietenii care ma vad rar, iar in perioada asta m-au auzit live, deci nu cred ca a mai avut cineva timp/chef de verificat postari.

Totusi, vacanta mea e pe sfarsite, asa ca in lungile ore de canicula ma plictisesc cu tastura...

sau nu chiar....mi-am petrecut minunata zi de sambata in compania a trei soti, unul mai proaspat insurat ca altul... Nu stiu ce poate fi mai plictisitor decat barbatii de 30 de ani-poate cei de 31:)

Toata ziua i-am vazut cum si-au etalat talentele de arhitecti si ingineri constructori ridicand zagarie-nori printre firele de iarba...la o apa plata de balta, povestind basme din copilarie. Ce pierdere de vreme...cand sa lesin de caldura, ceva mi-a atras atentia. Desigur ametiti de lipsa oxigenului, baietii au deschis in sfarsit un subiect interesant....nu, nu caii putere din garaj, nu sistemul audio care omoara vecinii, nicidecum echipa favorita...ci marele dusman...epilatorul. Sa mori de ras, nu alta... ma recunosc invinsa, nu am avut nicio sansa in fata fruntilor incaruntite...oricata experienta as avea.

Da. Nu am stiut nimic! nici care-i mai bun, nici care-i mai scump, nici care-i mai eficient...si Doamne Fereste, Maica Precista, pe ce principiu functioneaza.

Dar stiu ca va e frica de el....inteleptilor!:))

Scoala de azi, Romania de maine

Despre problemele din invatamantul romanesc se discuta des si se gasesc solutii putine. Cert este ca aceste imense carente au inceput sa ne sufoce pe strada si ne-am trezit invadati de specii de cocalari, pitzipoance, doamne semintarese si pusti dezaxati.
Introducem clasa 0( ce nume predestinat!) pentru ca nu avem parinti responsabili si am trimis copiii la scoli sa invete despre cum sa-ti injuri profesorul, sa incalci regulile, sa sfidezi directorul, sa alergi femeia de serviciu. Asta se face acum in scoli si proiectez ingrozita viitorul cand ma uit la filmulete puse cu mandrie pe Youtube.
In licee, treaba deja devine groasa si nu are rost sa te mai intrebi cum or fi aparut cocalarii si femelele lor. Sunt produsul balbaielilor din ministere si profesorilor prost orientati. Sunt putini care scapa de aceasta involutie impusa de invatamant iar putinele exceptii din facultati ajung sa se lupte cu alte capete patrate, comunisti neadaptati, care se cred dictatori in spatele catedrei, oricate exclamatii de "Doamne sa n-ajung asa!" ar provoca.
Nu invatam sa cream valoare, sa exploatam principii, sa dezvoltam potential, sa construim civilizatii ori sa ramanem Homo Sapiens.
Capul de peste imputit a invadat intreaga retea de sisteme si creaza sustinut o Romanie sinistra.
Coboram cu viteza pe scara evolutiei iar asta invatam in scoala.

Cool Above the City

Aproape adormita in coloana din Baneasa, intr-o recenta dimineata m-am enervat cumplit vazand cum imi trece somnul pe semaforul rosu din fata, la zgomotul unei masini tunate. Si nu doar ca ma enervam prevazand ce va urma, dar incepusem sa si simt caii furiosi apropiindu-se din ce in ce mai zgomotos pe dreapta, astfel ca incercam din rasputeri sa-mi mut privirea dupa avioane. Cat as fi dat in clipa aia sa se faca verde...dar nu. Surprinzator...in dreapta era liniste. Am tras repede cu ochiul la minune si da....in decapotabila tunata nu auzeam nici Minodora la maxim, nici Tokio la minim, nici nu vedeam vreun biped scurgandu-se peste portiera. Era doar o masina, cu un tip normal, care tragea linistit din tigara privind inainte. Mi se derulau in minte imagini din pelicule hollywoodiene si poate ca m-as fi ciupit daca nu m-ar fi ancorat in realitate claxoanele. Da, era un tip dragut, cu o masina tare, caruia cravata ii statea bine, ochelarii ii veneau perfect, gesturile emanau stil iar atitudinea eleganta. Costumul de pilot completa imaginea cu simboluri arhetipale si tot ce am putut spune cand mi-am adus aminte sa respir a fost ...uau!

Contratimp

Cristi: in sfarsit !!!!!!!!!

Cristi: in anul 1 ai fi bifat a

Cristi: si te-ai fi certat cu profa

Cristi: dar acum nu mai ai timp

Cristi: te-a invins sistemul

Asta mi-a spus un coleg azi. E un ecou deplorabil pe care nimeni nu vrea sa il auda. Insa trebuie sa recunosc, are dreptate. Inainte m-as fi aruncat in lupta cu capul inainte, fara sa-mi pese ce risc atata timp cat faceam dreptate. Nu tineam la ideile mele, tineam la principiu - dreptate, corectitutine si luptam pe viata si pe moarte cu orice abatere. Am castigat mereu, chiar daca o fost o simpla satisfactie. Supravietuia principiul. Ma gandeam, in inocenta mea, ca orice pas mic conteaza si ca daca vor face si altii ca mine, o sa constituim usor o majoritate. Si nu stiu ce s-a intamplat, cum am obosit, dar am ajuns conformista. Astazi a cantat de 3 ori cocosul... am renuntat la lupta si am ales confortul desi as fi putut lupta pentru un comportament corect si profesional. Si am facut-o din lipsa de timp... Tot din lipsa de timp am renuntat la abandonarea in cartile preferate, la pasiunile mici, la ceaiurile cu vorbe...si-abia le mai zaresc seara printre gene.

Iar in putinul timp care mi-a mai ramas, doar mai visez sa schimb sisteme!

Stereotipuri cu moldoveni

Multi zambesc complice cand aud cuvantul moldovean, pentru ca circula unele zvonuri prin tara...nu stiu cum e majoritatea dar eu am intalnit 2 moldoveni simpatici.

Cand l-am cunoscut pe Vlad (pe amandoi ii cheama Vlad- oare asa ii cheama pe toti?!?) in mod normal ar fi trebuit sa ma enervez dar ce spunea era atat de amuzant incat am uitat ca ma facea sa-mi pierd timpul. Era o suferinta profunda dar sper ca acum rade si el... mai tarziu s-a dovedit un om de nadejde. Ramane la fel de simpatic in orice situatie limita...poate pt ca spune mandru pe moldoveneste tot ceea ce gandeste. Si ii trece repede supararea cand ii amintesc ca e moldovean, frate cu ghinionul.

Despre al doilea Vlad nu imi permit sa vorbesc eu, vorbeste singur si bine despre sine.

Cert e ca am descoperit un alt fel de moldoveni... poate ca sunt ei lenti, dar au verticalitate. Si mai fac si practica cu avocatii lui Base:))

Iar postul asta nu e o declaratie de dragoste ci un manifest anti-stereotipuri, asa cum au reusit cei doi sa reflecte o realitate necontrazisa inca.

Acta est fabula!

Am terminat liceul cu un moto despre diplomatie. Inca il pstrez, imi place. Il stie cu siguranta si proful de Dreptul Muncii caci ne-a recomandat Principele pentru strategii....

Nu scriu decat pentru prieteni, si scriu asa pentru ca sper sa citeasca cine vrea dar sa inteleaga cine poate. Deci nu am aspiratii de blogger, daca ma veti acuza.

Citesc putine bloguri, suficiente insa pentru a simti directia... ultima campanie se indreapta spre politica. Pro sau contra, cu totii scriu despre asta.

Un exercitiu de imagine bun .....aspirantii s-au bagat repede. Politicienii sunt interesati ...dar de ce brusc?!?

E important sa mergi la vot. De acord. Insa romanii refuza...mai traiesc - ce bine!- s-au saturat cat ne-au furat, cu siguranta Nu au pe cine vota.

Daca insa facem parada de dreptul constitutional, ii spunem ca dincolo de datoria civica votul ei conteaza si va schimba lumea, se va prezenta la urne o noua generatie de alegatori.

Inalti si frumosii ca brazi, cand se unduiesc dupa cum bate vantul.

Tinerii sunt incurajati pe limba lor sa mearga la vot. E o cultura civica frumoasa. Dar pe cine voteaza? Doar candidatii prezenti in lumea lor. Si mai ales, pe ce criterii voteaza?

Ceea ce cred e ca tinerii fac de bunavoie ceea ce le spun politicienii.

Si sa imi spuna bloggerii de ce nu e asa.

Nota bene

Atat de multi tampiti intalnesti zilnic, incat nu poti sa nu te opresti si sa tragi aer in piept, cu un zambet larg, cand gasesti panacee.
Masor valoarea unui om in modestie atunci cand are deja putere, in respect castigat, in vorbe inteligente, in principii constituite si in discernamant.
Intalnesti rar oamenii de valoare, pentru ca nu arata cum te astepti dar iti dau o lectie de viata cand se infatiseaza inaintea ta. Nu poti sa nu te simti norocos ca ai descoperit ca mai exista.
Este atat de bogat un om elegant in atitutine si cu bun-simt incat toti dolarii autointitulatelor valori se transforma in kitsch indelebil.
Mult prost gust va mai curge pe Dunare pana vor invata unii ca bogatia si valoarea nu se masoara in Bamboo, coperti Palyboy, recorduri de cutii de bere sau absente nemotivate.

Atitudine

Ca sa citez o filozofa in viata, "totul tine de atitudine". Si tare m-am bucurat zilele trecute, cand in sfarsit am dat peste un tanar care a luat atitudine fata de o situatie des intalnita si greu de suportat, in sens denotativ.

Faceam cotidiana calatorie cu RATB-ul, care infloreste odata cu primavara, cand a binevoit sa circule si o aurolaca demult certata cu apa si hiperalergica la sapun. Bineinteles ca toata lumea s-a mutat in coltul opus troleului sufocat, pana cand tanarul nostru erou a indraznit sa-i adreseze cateva cuvinte mustratoare, cerandu-i imperativ nespalatei sa coboare. Si nu mica mi-a fost mirarea cand ea a coborat fara comentarii.

M-am bucurat nespus nu doar de reusita actiunii ci mai ales de faptul ca cel care a luat indrepatita atitudine, a fost un tanar. Parea un intelectual curajos, ceea ce mi-a dat speranta, intamplarea cumulandu-se cu anumite lectii despre valoare umana primite recent.

Nu pot sa nu schitez un zambet victorios in coltul gurii cand ma gandesc si la alte atitudini de sanctionare a nesimtirii, a prostului gust, a agramatilor sau analfabetilor care umplu Romania si fac parada de idiotenie crasa precum saluta Elizabeta din Rolls-ul princiar.

Eroii din zilele lui 2008 sunt cavalerii bunului simt, culturii si civilizatiei care in sfarsit condamna efectiv parada cu prostie, kitch-ul si numesc sefe peste maturi toate autointitulatele valori.

tembelizorul

Miguel Pedrero, cand vorbea despre oamenii din spatele trusturilor de presa, spunea despre informatiile din ziare ca " orice asemanare cu intamplari sau fapte reale este o pura coincidenta". Fraza asta este un fel de truism.
Nu de putine ori sunt indignata cand citesc inventiile bogate ale unor absolventi medii de liceu, pentru ca si daca au mai multe clase e evident ca sunt doar in diplome. Nu m-au impresionat niciodata chipurile cunoscute si daca le iau acum apararea o fac strict din perspectiva drepturilor constitutionale si civile care le sunt frecvent incalcate. Nici ale noastre nu sunt respectate cand se trezeste vorbind cate vreo baba proasta sau pupaza high.
Insa rolul pe care ar trebui sa il aiba presa este unul in dezvoltarea valorilor unei societati, principii de bun-simt, respect, responsabilitate si discernamant. In 90% din presa nu exista civilizatie. Si nesimtirea asta ne intra zilnic, fortat, in case. Culmea e ca unii mai si platesc pentru a primi asta!

Normal in Anormalitate

Nu ma gandesc la asta de cand cu Thomas Beatie. Nici nu mi se pare prea ciudat ce i se intampla si singurul lucru la care ma gandesc cand citesc despre el este ca legea asta americana, prin care el a devenit oficial barbat, are o mica, mare scapare. Atat.

Chestia asta cu normalitatea si reperele ei e mai veche chiar decat intrebarea "Cat de mare o fi un ou mic?" De unde stii ce-i normal si ce nu? Daca reperul prin care se defineste normalitatea, respectiv cutumele maselor, este cel care sta la baza cadrului de normalitate, atunci poate ca marile idei calauzitoare care au produs revolutiile ideologice, industriale, economice ori politice au indreptat lumea intr-o directie de anormalitate. Sau poate ma gandesc aiurea. Doar ca unele lucruri care azi par atat de anormale, pot mult prea usor deveni maine normale.

Daca ma uit la lalele, vad una normala, sau una anormala sau poate 3 flori normale. Oare sunt pe un plan inclinat ca sa ma uit eu la ele altfel decat in mod normal?

Relativ

Imi place la nebunie cuvantul "relativ". De fapt am o pasiune pentru cuvinte in general, si nu pentru ca sufar de logoree. Insa cuvantul asta e magnific. Poti sa spui totul sau poti sa nu spui nimic cu un singur omnisituational cuvant. E un fel de pilula magica a discutiilor.
Orice e relativ mai putin cuvantul relativ.

E bun sa inchizi gura prostilor cand intorci spatele, sa servesti diplomat argumentarea unei opinii distincte, sa te consolezi cu absurdul unei situatii sau crezi in inexistenta coincidentelor ori sa explici lucrurile inexplicabile. Si nu doar atat. Il poti folosi cu acelasi succes in teorii economice, in calcule matematice si in expunerea de ipoteze stiintifice.

Definit in DEX in relatie de antonimie cu absolut, cuvantul asta se foloseste cu nuanta de aproximtiv, mai mult sau mai putin, aproape. Priveste relatia dintre termeni considerati independenti de aceasta relatie si indeplineste mult prea multe functii sintactice si morfologice.

Expima orice, oricand si nu oricum. Eu spun ca acest cuvant e sinonim perfect cu "perfect".

Interpretari structuraliste

Cand eram mica, deschideam intotdeauna prima noul calendar crestin ortodox si cautam nerabdatoare sa ii descopar noua grafica. Era un ritual pe care il savarseam la fiecare sfarsit de an, insufletita probabil si de povestile frumoase cu Iisus pe care ni le spunea profa la religie sau de aventurile lui Memo… memoria refuza acum o colaborare de success cu tastatura si nu am niciun flashback al momentului renuntarii la aceasta cercetare. Cert e ca de foarte curand mi-am aruncat privirea pe un astfel de nou calendar…si in loc sa respir un aer de copilarie, am inspirit adanc, facandu-mi cruce - una grabita desigur, asa cum fac oamenii mari. Nu m-au mai surprins culorile si nici liniile incalcite care incadreaza mereu acelasi scris ordonat, riguros si poruncitor. Stiam deja pe dinafara din lucrarile de la clasa cand nu se fac nunti si cum se calculeaza zilele de post. Stiam de la bunica sarbatorile importante si praznicele imparatesti insa doar prezentul m-a invatat importanta altor sarbatori pagane. Prezentul si calendarul …asa am aflat sfintenia cu care se sarbatoreste Ziua Mamei si a Copilului pe 1 iunie dar si importanta zilei de 1 septembrie, Ziua Rugaciunii pentru Mediu, care surprinzator, coincide cu inceputul noului an bisericesc. Ma intreb daca preotul repeta in gand, la fel de inocent ca un copil... si pom, si floare, si om, si pe dusmanul meu. Amin.

Pe cuvant de onoare!

-Pai daca tu nu faci doi bani Ionica, dau faliment pretuind un cuvant de la tine!
-Pe cuvant de onoare, ce dracu...oameni suntem!
Asta ceri si asta primesti daca refuzi sa te comporti ca un primitiv si rezolvi problema in cuvinte. Un cuvant de onoare de la un om cu zero demnitate. Te gandesti inutil sa supralicitezi un principiu in recesiune, nu-i vei creste valoarea nici chiar spre un propriu beneficiu. Nu le poti rezuma in cuvinte sute de ani de evolutie unor primate vorbitoare.
Imi placea Eminescu cand absolutiza valorile tuturor sentimentelor discredintandu-l pe omul comun...si il iubeam pe Maiorescu cand ridiculiza formele fara fond. Si totusi, cand dau peste altfel de situatii, mi se face un dor teribil de Caragiale. Parol, mon cher! Parol.

To Be or Not To Be

A fi sau a nu fi ceea ce esti? Te intreb pentru ca de cele mai multe ori afirmi despre tine lucruri care nu te definesc, nu-mi spun ce ai putea fi dar imi spun cum ti-ai dori sa fii, imi spun cum gandesti si cat ai vrea sa poti spera; descopar prostul obicei al demagogului si incep sa asist la un spectacol ieftin. Imi spui mereu acelasi cuvinte frumoase...surad pentru joc, nu pentru tine. Ce-ar fi sa vorbesti tu cu tine si sa imi spuneti amandoi cu cat v-ati vandut norocul ?

Constante si Inconsecventze

Rasfoiesc deseori prin varstele omului si nu incetez sa ma uimesc de fiecare data cand dau peste un individ (masculin/feminin) care e gata sa-si parieze sufletul la roata hazardului. Atat de sigur pe consecventa trairilor lui...Naivul! Esti zilnic o mie de oameni intr-unul, si razi, si plangi si speri de fiecare alta data la exact acelasi lucu; afirmi cu tarie ca nimic nu te schimba. Omul se schimba chiar daca nu vrea. I-ai mai arata acelasi respect persoanei de langa tine daca ai sti ca te dispretuieste? Ai lua in considerare drepturile si interesele celorlati daca ei le incalca pe ale tale? Spui DA anterior faptului si NU posterior. Cu toate acestea te crezi consecvent. Judeci azi desi ieri admirai...te schimbi. Te uiti in oglinda, mereu acelasi, intotdeauna altul, soptesti cuiva cu ironie: -"Strainule!"

E plina lumea de tampiti

Ce spui cand mergi pe strada si primesti aprecieri conotative din partea unuia cu creierul inghesuit in haine? Mergi mai departe si zici: -" Tampitul!".
Zilnic intram in contradictie cu realitatea noastra sociala, coboram o scara de valori spre principii primitive, in care pretentiile devin egale cu zero. Nu poti avea asteptari de la unul care citeste cartea invers. Se va diviniza in monologul tau asertiv crezand ca i-ai facut statuie. Nu va vedea niciodata dincolo de propriul esec, pardon succes, nu-si va imagina niciodata o alta realitate. E rege si sclav in lumea lui. Macar de ne-ar lasa in pace...
L-as pune la muzeu, rezervandu-mi placerea de a-i spala creierul precum cadavrului de la Colentina pe masa INML-ului. Sa nu se mai nasca altii ca el, sa aiba omul maniere si sa descopere limite. Sa intrevada orizonturi si sa zambeasca la soare. Sa inventeze o pastila de bun simt, administrata zilnic, fara moderatie... ce buna ar fi o pastila de bun simt!

De la el putere...

De ce un blog... ca doar ma intrebati toti... pentru ca aici spun ce vreau, cum vreau, cand vreau, limitandu-mi dimensiunile comportamentale la plasticitate psihica.
Nu era imperios un blog, de altfel prea trendy, dar a devenit instantaneu un impuls motivational atunci cand s-a prefigurat o alta realitate. Nu am gustat madlene insa contradictiile cotidiene au incetat brusc sa imi impuna tacere, odata cu revelatia unui animus scriptor demoland imperii corporatiste.
My blog e o reactie idiosincratica la o realitate simulata cu perfectiune, un veto la conformismul cotidian, care-mi permite cu diplomatie sa fac de bunavoie ceea ce mi se impune.

My blog e un narator intr-o poveste continua.