Interpretari structuraliste

Cand eram mica, deschideam intotdeauna prima noul calendar crestin ortodox si cautam nerabdatoare sa ii descopar noua grafica. Era un ritual pe care il savarseam la fiecare sfarsit de an, insufletita probabil si de povestile frumoase cu Iisus pe care ni le spunea profa la religie sau de aventurile lui Memo… memoria refuza acum o colaborare de success cu tastatura si nu am niciun flashback al momentului renuntarii la aceasta cercetare. Cert e ca de foarte curand mi-am aruncat privirea pe un astfel de nou calendar…si in loc sa respir un aer de copilarie, am inspirit adanc, facandu-mi cruce - una grabita desigur, asa cum fac oamenii mari. Nu m-au mai surprins culorile si nici liniile incalcite care incadreaza mereu acelasi scris ordonat, riguros si poruncitor. Stiam deja pe dinafara din lucrarile de la clasa cand nu se fac nunti si cum se calculeaza zilele de post. Stiam de la bunica sarbatorile importante si praznicele imparatesti insa doar prezentul m-a invatat importanta altor sarbatori pagane. Prezentul si calendarul …asa am aflat sfintenia cu care se sarbatoreste Ziua Mamei si a Copilului pe 1 iunie dar si importanta zilei de 1 septembrie, Ziua Rugaciunii pentru Mediu, care surprinzator, coincide cu inceputul noului an bisericesc. Ma intreb daca preotul repeta in gand, la fel de inocent ca un copil... si pom, si floare, si om, si pe dusmanul meu. Amin.

Pe cuvant de onoare!

-Pai daca tu nu faci doi bani Ionica, dau faliment pretuind un cuvant de la tine!
-Pe cuvant de onoare, ce dracu...oameni suntem!
Asta ceri si asta primesti daca refuzi sa te comporti ca un primitiv si rezolvi problema in cuvinte. Un cuvant de onoare de la un om cu zero demnitate. Te gandesti inutil sa supralicitezi un principiu in recesiune, nu-i vei creste valoarea nici chiar spre un propriu beneficiu. Nu le poti rezuma in cuvinte sute de ani de evolutie unor primate vorbitoare.
Imi placea Eminescu cand absolutiza valorile tuturor sentimentelor discredintandu-l pe omul comun...si il iubeam pe Maiorescu cand ridiculiza formele fara fond. Si totusi, cand dau peste altfel de situatii, mi se face un dor teribil de Caragiale. Parol, mon cher! Parol.

To Be or Not To Be

A fi sau a nu fi ceea ce esti? Te intreb pentru ca de cele mai multe ori afirmi despre tine lucruri care nu te definesc, nu-mi spun ce ai putea fi dar imi spun cum ti-ai dori sa fii, imi spun cum gandesti si cat ai vrea sa poti spera; descopar prostul obicei al demagogului si incep sa asist la un spectacol ieftin. Imi spui mereu acelasi cuvinte frumoase...surad pentru joc, nu pentru tine. Ce-ar fi sa vorbesti tu cu tine si sa imi spuneti amandoi cu cat v-ati vandut norocul ?

Constante si Inconsecventze

Rasfoiesc deseori prin varstele omului si nu incetez sa ma uimesc de fiecare data cand dau peste un individ (masculin/feminin) care e gata sa-si parieze sufletul la roata hazardului. Atat de sigur pe consecventa trairilor lui...Naivul! Esti zilnic o mie de oameni intr-unul, si razi, si plangi si speri de fiecare alta data la exact acelasi lucu; afirmi cu tarie ca nimic nu te schimba. Omul se schimba chiar daca nu vrea. I-ai mai arata acelasi respect persoanei de langa tine daca ai sti ca te dispretuieste? Ai lua in considerare drepturile si interesele celorlati daca ei le incalca pe ale tale? Spui DA anterior faptului si NU posterior. Cu toate acestea te crezi consecvent. Judeci azi desi ieri admirai...te schimbi. Te uiti in oglinda, mereu acelasi, intotdeauna altul, soptesti cuiva cu ironie: -"Strainule!"

E plina lumea de tampiti

Ce spui cand mergi pe strada si primesti aprecieri conotative din partea unuia cu creierul inghesuit in haine? Mergi mai departe si zici: -" Tampitul!".
Zilnic intram in contradictie cu realitatea noastra sociala, coboram o scara de valori spre principii primitive, in care pretentiile devin egale cu zero. Nu poti avea asteptari de la unul care citeste cartea invers. Se va diviniza in monologul tau asertiv crezand ca i-ai facut statuie. Nu va vedea niciodata dincolo de propriul esec, pardon succes, nu-si va imagina niciodata o alta realitate. E rege si sclav in lumea lui. Macar de ne-ar lasa in pace...
L-as pune la muzeu, rezervandu-mi placerea de a-i spala creierul precum cadavrului de la Colentina pe masa INML-ului. Sa nu se mai nasca altii ca el, sa aiba omul maniere si sa descopere limite. Sa intrevada orizonturi si sa zambeasca la soare. Sa inventeze o pastila de bun simt, administrata zilnic, fara moderatie... ce buna ar fi o pastila de bun simt!

De la el putere...

De ce un blog... ca doar ma intrebati toti... pentru ca aici spun ce vreau, cum vreau, cand vreau, limitandu-mi dimensiunile comportamentale la plasticitate psihica.
Nu era imperios un blog, de altfel prea trendy, dar a devenit instantaneu un impuls motivational atunci cand s-a prefigurat o alta realitate. Nu am gustat madlene insa contradictiile cotidiene au incetat brusc sa imi impuna tacere, odata cu revelatia unui animus scriptor demoland imperii corporatiste.
My blog e o reactie idiosincratica la o realitate simulata cu perfectiune, un veto la conformismul cotidian, care-mi permite cu diplomatie sa fac de bunavoie ceea ce mi se impune.

My blog e un narator intr-o poveste continua.