tembelizorul

Miguel Pedrero, cand vorbea despre oamenii din spatele trusturilor de presa, spunea despre informatiile din ziare ca " orice asemanare cu intamplari sau fapte reale este o pura coincidenta". Fraza asta este un fel de truism.
Nu de putine ori sunt indignata cand citesc inventiile bogate ale unor absolventi medii de liceu, pentru ca si daca au mai multe clase e evident ca sunt doar in diplome. Nu m-au impresionat niciodata chipurile cunoscute si daca le iau acum apararea o fac strict din perspectiva drepturilor constitutionale si civile care le sunt frecvent incalcate. Nici ale noastre nu sunt respectate cand se trezeste vorbind cate vreo baba proasta sau pupaza high.
Insa rolul pe care ar trebui sa il aiba presa este unul in dezvoltarea valorilor unei societati, principii de bun-simt, respect, responsabilitate si discernamant. In 90% din presa nu exista civilizatie. Si nesimtirea asta ne intra zilnic, fortat, in case. Culmea e ca unii mai si platesc pentru a primi asta!

Normal in Anormalitate

Nu ma gandesc la asta de cand cu Thomas Beatie. Nici nu mi se pare prea ciudat ce i se intampla si singurul lucru la care ma gandesc cand citesc despre el este ca legea asta americana, prin care el a devenit oficial barbat, are o mica, mare scapare. Atat.

Chestia asta cu normalitatea si reperele ei e mai veche chiar decat intrebarea "Cat de mare o fi un ou mic?" De unde stii ce-i normal si ce nu? Daca reperul prin care se defineste normalitatea, respectiv cutumele maselor, este cel care sta la baza cadrului de normalitate, atunci poate ca marile idei calauzitoare care au produs revolutiile ideologice, industriale, economice ori politice au indreptat lumea intr-o directie de anormalitate. Sau poate ma gandesc aiurea. Doar ca unele lucruri care azi par atat de anormale, pot mult prea usor deveni maine normale.

Daca ma uit la lalele, vad una normala, sau una anormala sau poate 3 flori normale. Oare sunt pe un plan inclinat ca sa ma uit eu la ele altfel decat in mod normal?

Relativ

Imi place la nebunie cuvantul "relativ". De fapt am o pasiune pentru cuvinte in general, si nu pentru ca sufar de logoree. Insa cuvantul asta e magnific. Poti sa spui totul sau poti sa nu spui nimic cu un singur omnisituational cuvant. E un fel de pilula magica a discutiilor.
Orice e relativ mai putin cuvantul relativ.

E bun sa inchizi gura prostilor cand intorci spatele, sa servesti diplomat argumentarea unei opinii distincte, sa te consolezi cu absurdul unei situatii sau crezi in inexistenta coincidentelor ori sa explici lucrurile inexplicabile. Si nu doar atat. Il poti folosi cu acelasi succes in teorii economice, in calcule matematice si in expunerea de ipoteze stiintifice.

Definit in DEX in relatie de antonimie cu absolut, cuvantul asta se foloseste cu nuanta de aproximtiv, mai mult sau mai putin, aproape. Priveste relatia dintre termeni considerati independenti de aceasta relatie si indeplineste mult prea multe functii sintactice si morfologice.

Expima orice, oricand si nu oricum. Eu spun ca acest cuvant e sinonim perfect cu "perfect".