I am no good for you

Am vazut-o aseara, la vernisaj. Era mai frumoasa ca niciodata, indrazneata, sfidatoare si toti se uitau dupa ea. Mi s-a umflat pieptul cand s-a uitat la mine...era a mea si aveam sa-i avertizez pe toti de asta. N-a putut sa-mi zambeasca atunci. Conversa cu nu stiu ce fandositi. M-am dus cand au lasat-o in pace. S-a bucurat cand m-a vazut, am stat toata noaptea de vorba, ne-am gandit la trecut, la ce-am facut, la cum a fost sa fie.

Apoi am ajuns amandoi la mine. Priveam impreuna tavanul, si-a aprins calma o tigare - s-a apucat de fumat - si-mi spunea lucida de visele ei si cum avea sa si le implineasca - tot visatoare e. Dar altfel - e rece, e indiferenta, nu se se mai supara si nici nu mai rade. N-o surprinde nimic, parca ar mai fi trait o data viata asta. Mi se parea ciudat dar m-am gandit ca sunt eu prea luat din oala. M-am gandit ca nu-i acum momentul sa vorbim de asta, aveam timp. Mereu am crezut ca avem.

Cand eram impreuna o iubeam putin dar n-avem rabdare si nici timp si prea multe optiuni s-o inteleg pe ea. Acum insa o simteam mai mult decat langa mine, era in mine, in mintea mea, era perfecta. Am cerut-o de nevasta, dupa atatia ani de cand nu ne vorbisem. Nu m-am gandit deloc -niciodata n-am facut-o sau am facut-o prost.

A ras o jumatate de ora, deja ma enervasem. S-a imbracat calma si la usa mi-a zis: acum 5 ani, cand te iubeam, ai avut tot ce puteai sa ai din mine. Acum sunt prea buna pentru tine.

Asa i s-a povestit aseara umarului meu si a fost prima data cand nu m-a facut sa rad...