Medalii si reversuri

Un prieten mi-a spus de curand ca citind blogul, a simtit un parfum fin de misandrie.

Si simte nevoia sa intervina, facand lucruri care-mi plac mie si nu lui, doar doar oi intelege

cum sta treaba cu barbatii.

Nu stiu decat ca cele mai multe zile triste din viata unei femei le-au facut cadou barbatii, ca numai la ei se repara totul cu bere si-o alta in pat, ca doar ei pun punctul la sfarsitul discutiei, ca doar ei au incheiat contract in prima zi cu amnezia. Si-atunci mi-e ciuda ca noi ne-alegem cu gandul, cu si daca, cu doare dar o sa treaca. Ca altul nu sterge trecutul, ca prezentul iti rade nesimtit in fata, ca amintirile ne presteaza nelimitat si scump servicii.

Mi-e ciuda ca femeile plang si barbatii nu, ca ele nu uita si ei da, ca la ele nici unul nu seamna cu altul iar la ei doar numele nu seamana, ca noi dam mult si nu luam inapoi iar ei dau putin si imprumut, ca ei pleaca cu tot si uita sa se-ntoarca iar noi ramanem pe loc si gasim prea greu drumul.

Mi-e ciuda ca suntem pe-aceeasi moneda dar fiecare pe celalta fata si din cand in cand, as vrea sa fim cu totii pe-aceeasi.