Imi vine cateodata sa nu mai zic pur si simplu nimic, sa tac pentru totdeauna si sa las numai o voce sa se auda ea singura, nesatula, sa las asa inutil sa cunoasca pamantul.
Imi vine sa zic un milion de lucruri si toate odata, de parca nascute au asteptat cuminti potopul dar imediat apoi imi vine sa tac. Caci cuvintele nascute nu-si mai au rostul si gandurile spuse deja s-au trecut iar lucrurile bune...probabil c-au fost. La ce bun sa mai zic daca mie imi vine sa tac?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu