Femeie, sa nu taci!

Cand o femeie tace, sa-ti pui intrebari. Sa fugi, sa te-ascunzi si sa-ti pazesti capataiul. Cand se succed cum si de ce, sa te-ndoiesti de ceea ce traiesti. Caci e in firea femeii sa vorbeasca, la fel cum e sa te iubeasca. Daca nu mai spune nimic, e pentru ca-n urechea ei ar rasuna ecoul unei realitati pierdute. Cand o femeie nu vrea sa auda, e pentru ca deja stie. Si-aici dragule, se fac si se desfac toate. Cu tacere va sigila avantul, trecutul ori viitorul si nu vei lua parte la acest tratat al vietii tale, caci ea se pricepe cel mai bine atunci cand nu spune nimic. Aici, la masa tacerii vei fi judecat, condamnat si spanzurat. Aici la masa tacerii iti vei da ca tribut suflarea si vei vedea poate solie de pace dar vei fi primit miseleste adio. Fara drept la cuvant, la apel, fara vreun drept macar la vreun gand. Cu sange rece, rautate, cu sete pentru zilele ce-au fost, ce sunt si vor sa vina. Aici, in templul Medusei, iti vei gasi disecat sfarsitul, aici se va termina povestea ei si abia de aici va incepe a ta.