duminică, februarie 7

Imposibil sau cum l-am desumflat pe Daniel

Lasa-ti tu casa, masa, iubita si duminica si porneste-te la drum printre nameti, vino cu vantul de 11 caci bate cu 80 de km/h, lupta-te cu troleul caci n-aveti amandoi decat un singur drum pe care sa va bateti pentru loc si vino dragule pana la mine.
Si mi se porneste Daniel saracul, caci inima lui e mare, isi risca vreo 2 picioare, urechi si poate caile respiratorii si face partieeee pana la mine.
Lasa si cafeaua sa se raceasca si m-asculta pierdut cu ochii lui mari si albastri:
- Vreau sa tunzi ce e necesar caci nu facem rabat de la sanatate dar sa imi lasi parul lung, vreau sa imi dai volum dar sa nu imi filezi deloc parul, vreau sa fii atent la forma fetei dar sa nu-mi faci tampeniile alea de scari, vreau sa se vada ca m-ai tuns tu si ca nu am bagat eu foarfeca in oglinda dar mai ales vreau sa nu stau eu dimineata sa-l aranjez ca nu-mi place sa ma trezesc devreme. E urgent.
- Imposibil! sopteste el intr-o ultima suflare, cu umerii impovarati de spusele mele.

2 comentarii:

goe spunea...

voi fetele, nu stiti ce vreti sau daca stiti ce vreti nu stiti s-o spuneti cum trebuie:))

:) spunea...

E! nu stim noi s-o spunem! asta e un alt mod de-a spune ca voi nu ne-ntelegeti:))