Am gasit-o pe asa-zisa masa de lucru a regizorului meu uitat si am luat-o cu mine. Mi-a captat atentia mult timp, constant, ca o nevoie primara si-o sete de ceva, ca o egoista ce minimizeaza cu forta chiar si lucruri importante.
A fost schimbul ... eu sa-l primesc pe Suciu lui Noica si el sa pastreze caricaturi post-decembriste.
:)))))))cum de nu mi-am dat seama decat acum, cand m-am trezit scriind despre asta?
2 comentarii:
e mai mult decat o carte sa inteleg?:P
Da Goe, e mult de tot:)
Trimiteți un comentariu