Ce cauta oamenii unii la altii cand incep o relatie si ce gasesc la celalalt cand nu-i mai dau drumul? Ce-i asa de minunat, dintr-o data, de n-ai vazut asta o viata la cel de langa tine si brusc iti ocupa mintea o zi intreaga?
Indragosteala asta am urat-o intotdeauna si nimic nu e mai rau decat un impuls constient, o minte care iti narazeaza omniscient, focalizand pana la zero intreaga poveste de iubire. Si totusi, nu pot sa nu intreb, cum e mai bine?
Sa nu te pierzi intre atatia hormoni, sa nu te amagesti ca banii si cheful pentru trandafiri nu se vor termina vreodata, sa stii ca sexul nu va mai fi ce-a fost si sa-i numeri defectele si talentele? Sa stii ca o cutie de bomboane e doar o cutie si nu inseamna ca te iubeste mai mult, ca vorbele frumoase sunt si ele limitate si sunt doar vorbe, ca doar azi alearga prin ploaie pentru ca maine va fi soare si data viitoare probabil ca nu de voi doi va fi vorba, sa stii ca a inceput dintr-o prostie si se va termina la fel? Sa stii ca te iubeste sau ca te inseala, sa stii cand te minte si cand spune adevarul, ca-i pasa sau ii e indiferent? Sa nu-ti faci sperante ca sa nu ai deziluzii, sa nu te bazezi pe el pentru ca e mai bine sa nu, sa nu te implici ca sa nu-ti pierzi timpul cand va fi sa renunti...
Sau e mai bine sa te agiti ca azi nu te-a sunat inca, sa crezi ca n-ai mai mancat vreodata bomboane asa de dulci pentru ca azi, el si-a dat ultimii bani pentru tine, sa admiri acel trandafir ca niciun altul pentru ca el ti l-a dat zambind? Vorbele lui sa-ti dea forta si speranta sa schimbi lumea, sa zambesti in coltul gurii cand il vezi ud la usa casei si sa-i soptesti inocenta "te iubesc"?Sa crezi ca va fi altfel cu tine pentru ca el chiar te iubeste, sa-i crezi promisiunile ca se schimba si ca tu ii ocupi gandurile, sa crezi ca va dura o viata si sa plangi ca un copil cand nu-ntelegi de ce nimic nu mai e la fel?
Cum e mai bine, sa stii unde incepe, cum tine si cand se termina, sa te bucuri vinovat doar pe jumatate, sa stii ca nu e chiar realitate sau sa te bucuri intens de ceea ce traiti impreuna si sa deplangi povestea la urma?
8 comentarii:
Dupa mine, asta nu e o chestie pe care sa o decizi de la inceput... Consider ca intai trebuie sa acorzi timp persoanei respective daca tot incepi o relatie cu ea, macar sa astepti sa o cunosti. Comportamentul tau ii influenteaza actiunile, si poate ca merita o sansa :) dar e posibil ca tot persoana care-si propune sa fie intr-un anumit fel sa aiba de pierdut.
Degeaba vrei sa nu te indragostesti daca el/ea e o persoana de care e asa cum iti doresti; la fel si invers
eeeee...iata un subiect pe care ar fi trebuit sa-l discuti cu cei "trei domni si toti trei" (puteau sa-ti confirme ca dragostea tine 3 ani - sau sa nege adica sa te minta)
daca e un lucru care merita sa fie benchmark al valorilor umane atunci ea e (prin deductie logica valorile noastre mor tinere)
"i don't know where you end
and where it is that i begin" * a fost mereu favorita mea "decriptio amore"
nu stiu daca, cind si de ce vine ea dar, daca ai sa scoti "don't" din context, ai sa stii cind pleaca
so don't !
*-uitati de trandafiri si bomboane
A spus-o Beigbeder si ati preluat-o toti ca atare.Eu nu cred ca dragostea tine 3 ani.
lalala la scena am vazut piesa, dar era deja prea tirziu.
eram convins pe propria mea piele/coaja (3...cu precizie matematica!); prea multe adio fara pa-remember?
intre timp s-a mai dus una :)/:(
E o nimereala. Iti pot da exemple de 5, 2, 1, la fel de precis matematic. Noi nu suntem monogami iar societatea din zilele noastre nu ne mai impune asta ca valoare morala suprema. Rezultat=rata crescuta a divorturilor. Voila..
eu vorbeam de valori umane - nu sociale.
desi sunt adlerian, la nivel individual cred ca ar trebui aplicate mai degraba analize jung-iene si, de ce nu, chiar si primar freudiene.
in mintea mea subiectul discutiei (nu pot rosti cuvintul - am dat brusc in disconfort) e un absolut.
am nevoie de el ca referinta pe care stiu ca n-am s-o ating (eventual doar sub forme de agape crestine si in urma vreunei crize mistice sau revelatii)
ca urmare n-am rostit (si daca n-am spus-o pina acum nici n-am s-o mai fac - pesimit ce sunt) niciodata cuvintele cele doua (disconfort din nou) nici in forma sentimentala nici in cea votiva.
in cazul meu cred ca e un mecanism subliminal setat la 3 ani, (vorba trilogiei in cauza) in anul 1 le atrag, 2 le fac dependente, 3 le indepartez.
mi-am tras concluziile; nu vreau s-o termin eu (urasc vinovatia) asa ca le-mping pe ele s-o faca (probabil din cauza drobului de sare - stiu ca o vor face odata si-odata - si atunci de ce sa nu fiu eu macho).
si cum am avut (fericita) parte de personalitati curajoase si transante (vorba lui Beigbeder "romincele sunt nemiloase si destepte") ele chiar (mi-)o fac.
iar eu imi ling (tot la 3 ani) ranile nesingerinde (ca doar n-are ce singe sa curga dintr-un organim cerebral si necardiac)
ce-a fost sub trei ani trec la categoria one night stand sau stand up comedy sau seek and destroy
nu stiu ce m-a apucat de m-am infocat asa...sorry
Acum 100 de ani ele nu te-ar fi parasit niciodata. Societatea induce valorile la nivel uman.
Aoleo... de ce totul trebuie sa fie asa complicat si sa despicam firul in patru? Omul trebuie sa socializeze, nu putem sa stam izolati, oricat de mult as suferi dintr-o relatie dupa o perioada sunt gata sa o iau de la capat iarasi si iarasi ... Cred ca asta e "defectul" nostru.
Cat despre monogamie nu sunt de acord cu tine, sunt cazuri si cazuri. Te uiti la o persoana, stai de vorba cu ea, o analizezi si incerci sa iti dai seama chiar si dupa o perioada daca poate sau nu sa iti fie fidel, asta daca tu ai pretentia asta.
Trimiteți un comentariu