Aproape adormita in coloana din Baneasa, intr-o recenta dimineata m-am enervat cumplit vazand cum imi trece somnul pe semaforul rosu din fata, la zgomotul unei masini tunate. Si nu doar ca ma enervam prevazand ce va urma, dar incepusem sa si simt caii furiosi apropiindu-se din ce in ce mai zgomotos pe dreapta, astfel ca incercam din rasputeri sa-mi mut privirea dupa avioane. Cat as fi dat in clipa aia sa se faca verde...dar nu. Surprinzator...in dreapta era liniste. Am tras repede cu ochiul la minune si da....in decapotabila tunata nu auzeam nici Minodora la maxim, nici Tokio la minim, nici nu vedeam vreun biped scurgandu-se peste portiera. Era doar o masina, cu un tip normal, care tragea linistit din tigara privind inainte. Mi se derulau in minte imagini din pelicule hollywoodiene si poate ca m-as fi ciupit daca nu m-ar fi ancorat in realitate claxoanele. Da, era un tip dragut, cu o masina tare, caruia cravata ii statea bine, ochelarii ii veneau perfect, gesturile emanau stil iar atitudinea eleganta. Costumul de pilot completa imaginea cu simboluri arhetipale si tot ce am putut spune cand mi-am adus aminte sa respir a fost ...uau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu