Citeam zilele astea un articol al Aurorei Liiceanu in care ne cam trimitea la cratita, pe noi femeile, argumentand ca inca din momentul existentei intrauterine ne manifestam diferit fata de barbati.
Ce-i drept, asemanarea dintre el si ea e data de o singura vocala, in rest suntem pe cont propriu.
E adevarat ca ne consideram egale, uneori superioare:), insa prin esenta noastra suntem diferite. Mereu vom iubi in numar mai mare bijuteriile, vom vedea altfel un apus de soare, vom crede in semne si intuitii, vom privi altfel un copil. Altfel observam un fluture, o floare, un zambet.
Suntem orientate spre detalii si gasim instinctual acul in carul cu fan. Oricat de puternice am vrea sa fim, mereu asteptam o aducere-aminte.
Suntem pline de contradictii si ne pierdem de cele mai multe ori in "si daca?", amestecand logica cu sentimente.
Tocmai de-asta, cand vei crede ca ai inteles o femeie, vei descoperi ca nu stii nimic si o vei lua de la capat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu