Cu tot riscul asumat, marturisesc: nu suport pensionarii. Si dau vina pe ei pentru jumatate din lucrurile rele pe care le-ntalnesc in Romania.
Pentru ca pensionarii de azi sunt tinerii de altadata, cei care au construit atat cat avem astazi. Fix de-atata cultura, de-atata civilizatie, de-atata bun-simt, cat am mostenit noi azi, au fost in stare. Si nimic nu-mi strica ziua mai tare decat un pesionar nesimtit care cere loc in autobuzul care-i faciliteaza plimbarea (de bun-simt e sa primesti, nu sa ceri), care se uita ostentativ ca nu las liber locul in parc, pensionarul pe care nu l-am auzit niciodata sa vorbeasca frumos pe strada, care populeaza statiunile, toceste ziarele, spioneaza vecinii si face ca tampitul cozi oriunde. Pensionarul etern preocupat de politica ce nu o intelege, etern grevist (ce brusc dispare boala) si etern nemultumit. Ma feresc de ei peste tot pentru ca daca nu put, se vaita.
Ma enerveaza fantastic ca nu sunt nici mai bolnavi, nici mai saraci decat mine dar sunt cu ani departare milogi.
Si nu-mi aruncati in fata ca n-am si eu bunici. Atat sunt de multi, incat avem cu totii cate unii. Numai ca bunica mea, la 80 de primaveri depasite, nu concepe o zi fara munca. Si de vreo 20 de ani o doare piciorul dar spune mereu serioasa: O data mor, pana atunci vezi-ti de treaba.
In Romania 5 din 5 pensionari primesc de la stat mai mult decat au dat, 6 din 5 bat la fund serviciile de informatii, 7 din 5 nu fac nimic toata ziua, 8 din 5 au propriul DEX de invective, 9 din 5 n-au muncit niciodata, 10 din 5 sunt bolnavi si saraci.
Pentru ca pensionarii de azi sunt tinerii de altadata, cei care au construit atat cat avem astazi. Fix de-atata cultura, de-atata civilizatie, de-atata bun-simt, cat am mostenit noi azi, au fost in stare. Si nimic nu-mi strica ziua mai tare decat un pesionar nesimtit care cere loc in autobuzul care-i faciliteaza plimbarea (de bun-simt e sa primesti, nu sa ceri), care se uita ostentativ ca nu las liber locul in parc, pensionarul pe care nu l-am auzit niciodata sa vorbeasca frumos pe strada, care populeaza statiunile, toceste ziarele, spioneaza vecinii si face ca tampitul cozi oriunde. Pensionarul etern preocupat de politica ce nu o intelege, etern grevist (ce brusc dispare boala) si etern nemultumit. Ma feresc de ei peste tot pentru ca daca nu put, se vaita.
Ma enerveaza fantastic ca nu sunt nici mai bolnavi, nici mai saraci decat mine dar sunt cu ani departare milogi.
Si nu-mi aruncati in fata ca n-am si eu bunici. Atat sunt de multi, incat avem cu totii cate unii. Numai ca bunica mea, la 80 de primaveri depasite, nu concepe o zi fara munca. Si de vreo 20 de ani o doare piciorul dar spune mereu serioasa: O data mor, pana atunci vezi-ti de treaba.
In Romania 5 din 5 pensionari primesc de la stat mai mult decat au dat, 6 din 5 bat la fund serviciile de informatii, 7 din 5 nu fac nimic toata ziua, 8 din 5 au propriul DEX de invective, 9 din 5 n-au muncit niciodata, 10 din 5 sunt bolnavi si saraci.
Un comentariu:
aseara am intrat intr-o farmacie; era aproape sfarsitul programului si nu se mai afla nimeni acolo in afara de cele doua farmaciste si o "gardiana" cu mustata care dormita pe un scaun; pe farmacista care s-a ocupat de mine nu o mai vazusem - cumpar frecvent de acolo; o drupa roscata si rubiconda cu pistrui si c-un zambet desenat permanent pe buzele roz; a fost teribil de amabila si de "profi" cu mine; vorbea cu caldura, cu suflet... ma gandeam : "cat e de draguta farmacista asta..."; si, ca atunci cand cineva se poarta cald cu tine, toata figura ei mi s-a parut luminoasa si buna si frumoasa; imi parea chiar rau ca nu cumpar mai multe; voiam intr-un fel s-o rasplatesc pentru amabilitatea ei; parca ma simteam datoare pentru atata bunavointa; si totusi, am cumparat ce-mi trebuia, am multumit cu caldura si eu si am iesit; "vizita" mea durase in jur de 5 minute; cand am iesit, in stanga, la cativa metri, zacea intins pe spate un batran solid, inalt, cu parul complet alb; o doamna micuta il mangaia pe frunte filial, dar si matern; ii vorbea incet si linistitor si privea ingrijorat in departare; imaginea mi-a creat instantaneu o stare de neliniste si de tristete; m-am apropiat sa vad daca pot sa ajut si eu cu ceva, am sunat la 112 - mai sunase cineva, i-am luat si eu pulsul...
avea ochii albastri si privirea ratacita; nu simteam nici un puls, parca era tot al meu; am vrut sa-i asez sub cap propria sacosa ca sa nu stea direct pe asfalt, insa am fost oprita la timp de cineva care mi-a spus ca nu ii face bine; dintr-o data...http://ralukiaro.blogspot.com/2009/05/aseara-am-intrat-intr-o-farmacie-era.html
Trimiteți un comentariu