Aceeasi dimineata cu aceeasi ureche, prin visele zorilor e-aceeasi poteca veche. Fiecare zi e acelasi la revedere, infinit neobosit, un semn cu nu treceti. Prea multe cuvinte se-ncurca-n intr-un ghem si nu se-aude decat ratacire. Nu vreau e fac, nu spun e tac si-n clipirea din-mprejur adie Alaska topita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu