Daca titlul n-ar atrage:D, as fi spus "de ce plang oamenii frumosi". Plang pentru ca uita uneori ca sunt frumosi si pentru ca cei obisnuiti cu ei nu-si mai dau seama ca sunt frumosi. Plang pentru ca lacrimile topesc uratul ce-i impresoara.
Mai plang oamenii frumosi pentru ca uneori soarele frige prea tare sau pentru ca frigul nu face bine la ten. Si nici la suflet.
Insa cel mai adesea, e pentru ca plansul face bine la cap.
7 comentarii:
mi-e greu sa crd k pe u te-a facut cineva sa plangi ...nu de alta dar mi-ar fi mila de el ..cat o sa stea prin tribunale , saracu :))
Iti vine sa crezi sau nu, sunt oameni care isi risca regretele si apoi se chinuiesc cu ele.
In ceea ce ma priveste, dupa cum spuneai: cine ar avea curajul nebun sa ma acuze?:))
Eu
E-rata (sau e-lata!)
Am déjà déjà-vu-ul momentelor cind, din plin si profund somn, deschizi brusc ochii, te ridici in capul oaselor, pe deplin lucid, si exclami ceva in stilul “F---ui ! Ce-am facut ?!”*
* evident - creierul munceste si-n somnul ratiunii
si, apropos de copitat, vad ca a aparut un daredevil (scuzata-mi fie meschinaria) - o fi stiind ce-l asteapta?
Raspuns:
- alo! - daca ochii tai sunt patrunsi de lume (si nu invers) femeia din tine e doar un receptacul...si iata ca-mi amintesc ca, in discutia cu geniul pustiu de-acu' o saptamina, am scos si eu o replia (citat) : "ce rost are sa cistigi lumea daca-ti pierzi sufletul ?" - si ochii i se miscau in stinga si-n'deapta, socat, in cautare de replica.
pai si e bine pana la urma sa planga?
Ca de fiecare data, cu masura:)
Trimiteți un comentariu