Calcam linistiti pe trotuarele scunde, zdrentuite de vant si vorbe cunoscute. Tacem unul langa altul si ni se pare ca vorbim de ore. Si iar ne vedem, si ochii tac, si buzele mint, si nimic nu ne-asculta! Amintirea dispare, vorba se-nghite, doar tacerea mai creste. Vorbim prostii pana dimineata, pasind aproape, cunoscuti ce suntem. Intunericul ne simte, noaptea ne minte si cate-am vinde sa ne credem pe noi. Si cate ne spunem ...de ce nu vorbim?
2 comentarii:
uite de ce a intarziat ea la opera.
what can i give you
if you already got the wor(l)d
?
Trimiteți un comentariu