A fi sau a nu fi ceea ce esti? Te intreb pentru ca de cele mai multe ori afirmi despre tine lucruri care nu te definesc, nu-mi spun ce ai putea fi dar imi spun cum ti-ai dori sa fii, imi spun cum gandesti si cat ai vrea sa poti spera; descopar prostul obicei al demagogului si incep sa asist la un spectacol ieftin. Imi spui mereu acelasi cuvinte frumoase...surad pentru joc, nu pentru tine. Ce-ar fi sa vorbesti tu cu tine si sa imi spuneti amandoi cu cat v-ati vandut norocul ?
4 comentarii:
E mai simplu sa te percepi ca fiind ceea ce vrei sa fii...fiecare este un mic demagog, atat in relatia cu propriul suflet cat si in interactiunea cu cei din jur. Increderea vine din aparenta puterii, a frumusetii, a inteligentei proiectata catre sine si catre lumea inconjuratoare...risti sa te privesti asa cum esti? Sa vezi micimea, uneori rautatea, alteori neputinta inerenta existentei umane? Sau cauti un alter ego mai pur, mai sincer, mai inalt...si tinzi sa te pretinzi aidoma lui?
Rareori vezi partea reala a sufletului...pentru ca este mereu ingropata de iluzii si aspiratii, de self-lieing si parfum de ser al neadevarului.
Profetia e ca vorba bate gandul la final. Ar fi o lume mai frumoasa daca toti ar aspira spre un ego mai pur si mai inalt dar nu reusesc sa decopar decat pseudo-proiectii in visuri decadente.
Citezi din Suie Paparude? :P
Toti aspira catre un sine mai bun, difera doar notiunea de "bun" a fiecaruia...poate pentru tine inseamna absolvirea unui curs de italiana, in timp ce pentru altul inseamna o noua metoda de a minti pentru mai multi bani. Ceea ce pentru tine este vis decadent, pentru altul este fantezie perfecta.
You cannot judge people...it would take up all of your living time.
Daca ar fi sa vorbim despre profiluri motivationale si surse ale determinismului comportamental ne-am apropia de realitate, eu vorbesc insa de lucrurile situate dincolo de timp:)
Trimiteți un comentariu