Cand eram mica, deschideam intotdeauna prima noul calendar crestin ortodox si cautam nerabdatoare sa ii descopar noua grafica. Era un ritual pe care il savarseam la fiecare sfarsit de an, insufletita probabil si de povestile frumoase cu Iisus pe care ni le spunea profa la religie sau de aventurile lui Memo… memoria refuza acum o colaborare de success cu tastatura si nu am niciun flashback al momentului renuntarii la aceasta cercetare. Cert e ca de foarte curand mi-am aruncat privirea pe un astfel de nou calendar…si in loc sa respir un aer de copilarie, am inspirit adanc, facandu-mi cruce - una grabita desigur, asa cum fac oamenii mari. Nu m-au mai surprins culorile si nici liniile incalcite care incadreaza mereu acelasi scris ordonat, riguros si poruncitor. Stiam deja pe dinafara din lucrarile de la clasa cand nu se fac nunti si cum se calculeaza zilele de post. Stiam de la bunica sarbatorile importante si praznicele imparatesti insa doar prezentul m-a invatat importanta altor sarbatori pagane. Prezentul si calendarul …asa am aflat sfintenia cu care se sarbatoreste Ziua Mamei si a Copilului pe 1 iunie dar si importanta zilei de 1 septembrie, Ziua Rugaciunii pentru Mediu, care surprinzator, coincide cu inceputul noului an bisericesc. Ma intreb daca preotul repeta in gand, la fel de inocent ca un copil... si pom, si floare, si om, si pe dusmanul meu. Amin.
Un comentariu:
Nu repeta...nu spune "sa fiu curat si bun, sa am mai multa mila de cel ramas pe drum".
Trimiteți un comentariu